Compartimentul Sculptura al Galeriei este inaugurat de opera "intemeietorului" scolii nationale de sculptura basarabeana, renumitului plastician chisinauian Alexandru Plamadeala. Schita lui pentru prima varianta a monumentului lui Stefan cel Mare executata in 1924 "deschide" din punct de vedere cronologic "galeria virtuala".
Din generatia de artisti formati in perioada interbelica fac parte Claudia Cobizev si Lazar Dubinovschi. Eleva a lui A.Plamadeala, Claudia Cobizev a excelat in mod deosebit in domeniul portretului si al reliefului. Lucrarea ei "Cap de moldoveanca" a devenit o piesa antologica a sculpturii basarabene din anii imediat postbelici.
Lazar Dubinovschi a studiat arta la Bucuresti si a lucrat o vreme in atelierul celebrului sculptor francez Antoine Bourdelle. Dupa cel de al Doilea Razboi Mondial el devine cel mai important sculptor monumentalist din RSSM, platind, din plin obolul artei "angajate" a asa numitului "realism socialist". In operele-i de sevalet, insa, unde factorii sociali si influenta comanditarilor erau minore, talentul sau innascut si buna pregatire interbelica i-au permis artistului sa creeze opere de autentica valoare. Compozitia "Stramba -lemne" si portretele lui Andrei Lupan si a lui Ghenadie Solominov sunt lucrari care denota maiestria indiscutabila a sculptorului.
Alexandra Picunov apartine generatiei de sculptori care s-au format deja in perioada postbelica. Inzestrata cu un simt deosebit al formei monumentale si cu un autentic spirit decorativ, A.Picunov a reusit sa le sintetizeze intr-o inconfundabila simbioza cu certe conotatii filosofice.
Absolventa a Institutului de Stat de Arta Decorativa din Lvov, Galina Dubrovin este cunoscuta, in special, datorita monumentului mitropolitului Petru Movila din Chisinau. In cadrul galeriei virtuale au fost selectate lucrarile ei "de sevalet" mai camerale si mai intime, atat dupa conceptie, cat si dupa realizare.
Moartea prematura nu i-a permis talentului lui Valeriu Rotari sa se manifeste plenar. Dar trebuie sa nu uitam, ca operele lui la mijlocul anilor 80 au jucat un rol decisiv in "conturarea" "fizionomiei" sculpturii noastre moderne si in eliberarea ei de "stereotipurile" esteticii ideologizate.
Tudor Cataraga, Ion Zderciuc si Valentin Vartosu sunt trei sculptori care s-au lansat in a doua jumatate a anilor optzeci, si care continua sa activeze cu succes pana in prezent. Fiecare si-a elaborat propriul limbaj plastic. Astfel, daca in unele lucrari de tipul "Cactusului iluminat", Valentin Vartosu este ironic, atunci Tudor Cataraga in "Arheologie" este "retrospectiv", iar Ion Zderciuc in "Eminescu-Luceafar" este romantic si spontan concomitent.
Mircea Puscas apartine ultimei generatii de sculptori basrabeni, despre care a inceput sa se vorbeasca in anii 90 ai secolului trecut. Adept atat al sculpturii traditionale, cat si a artei de alternativa, in multe din creatiile sale, Mircea Puscas utilizeaza un vocabular voluntar ermetic, procesul de decriptare a operei devenind parte componenta a delectarii estetice rezervate spectatorului.
Alexandru Plamadeala
