Timp de aproape patru decenii unicul centru de consacrare in jurul caruia gravitau artele plastice si cele decorative profesioniste din Republica Moldova era Uniunea Artistilor Plastici, constituita inca in primii ani dupa cel de al Doilea Razboi Mondial. Situatia a inceput sa se schimbe spre sfarsitul "perestroikai" gorbacioviste si in primii ani dupa declararea independentei Republicii Moldova in 1991. Inca la inceputul anului 1985 arhitectul Nicolae Ischimji si sculptorul Valeriu Moscov au incitat spiritele contemporanilor prin insolitul ansamblu de sculptura din fier de la Bariera Sculeni (periferia Chisinaului). Dupa 1989 renasc si gruparile artistice independente, existente in Basarabia interbelica, dar disparute in perioada sovietica. Astfel, apar grupul "Zece" si grupul "Fantom".
Un puternic imbold in dezvoltarea fenomenelor artistice de altfel naiva l-a jucat constituirea pe langa Fundatia Soros in 1996 Centrului Soros pentru Arta contemporana, inregistrat ca organizatie non-guvernamentala si devenit, in anul 2000, independent de Fundatie sub denumirea ce "Centrul pentru Arta Contemporana, Chisinau" (KSAK). Acest Centru a organizat mai multe manifestari importante si a lansat o generatie de tineri artisti care au inceput sa valorifice noile (pentru Republica Moldova) posibilitati de expresie din domeniul artelor vizuale: performanta, instalatia, artele "video-", multimedia, colajul fotografic etc.
Primul proiect notoriu organizat de KSAK a fost tabara "Carbon-Art" din 1996 (curator : O.Esanu). Au urmat manifestarile: "Kilometrul 6" (1996), "Mesaje de la Tzara. Reflexii in RE" (1997), Maratonul video din scuarul Operei Nationale (1997), Festivalul international de "performance" cu genericul "Surasul Giocondei" (1998), expozitiile "Obiectul ca portret al realitatii " si "Ruptura. (devieri de la realismul socialist)", proiectul "KINOVARI. Imitatzia." (2000), "Festivalul invizibil" (2001), proiectul resedintei de ceramica "Exil-2001", proiectul "InvAsia" (2001) s.a. Din noiembrie 1996 Centrul publica Edina periodica "Art-hoc".
Actualmente este prematur sa evaluam reusitele si esecurile KSAK-ului. Indiscutabil, insa, va ramane faptul, ca dupa o jumatate de secol la Chisinau s-a constituit o durabila grupare de artisti, relativ tineri (cel mai in varsta Valentin Tarna este nascut in 1962), nascuti in anii 60-70 ai secolului XX, care au generat o serie de fenomene artistice importante si absolut independente de fostele institutii oficiale abilitate de a dirija procesul artistic contemporan. Ce-i drept, trebuie sa recunoastem, ca aparitia acestei alternative nu a fost initiata de conditiile sau de mediul artistic din Republica Moldova, ci invers, a fost creata in mare parte artificial, cu sprijin financiar exterior, in calitate de fenomen de "inculturatie" in scopul de a grabi sincronizarea proceselor artistice din tinutul nostru cu procesele artistice mondiale si cu scopul de a informa, pe cat este posibil, publicul iubitor de arta din republica cu noile tendinte si directii ale artei moderne si post moderne universale.
Alexandr Alesenkov /
Elena Melnic